Despre India, fara perdea

Stiu ca multa lume astepta articolul despre India asa ca a sosit momentul sa va indeplinesc dorinta 😀 Va fi un articol lung asa ca i-ati o ceasca de ceai sau o bere, fa-te comod si hai cu mine, virtual, intr-un tur al Indiei.

N-am vrut sa scriu nimic pana cand calatoria noastra nu a fost gata pentru ca India iti ofera multe emotii, placute si mai putin placute, si n-am vrut sa ma las prada trairilor de moment. Am vrut sa las putin timp sa treaca, sa diger tot ce s-a intamplat, ca sa pot expune, cat mai obiectiv, cum e acolo.

Majoritatea articolelor care le gasesti pe Google recomanda, pentru prima vizita in India, celebrul traseu „the golden triangle„: New Delhi, Agra si Jaipur. Noi am inceput explorarea mai atipic un pic, din Mumbai, orasul cu 21 de milioane de locuitori. Cam atat are si Romania, sa-ti faci o idee. E inutil sa-ti spun ca e o imensitate de oras, cifrele vorbesc de la sine.

Cazarea aleasa nu a fost departe de aeroport asa ca n-am apucat sa vedem mare lucru pe drum. Odata stabiliti in apartamentul care ne-a fost casa pentru o saptamana a inceput distractia. Ne-am uitat pe geam si realitatea ne-a doborat. O mizerie si o saracie cum nu cred c-am mai vazut ne inconjura, din toate partile. Peisajul era atat de sumbru incat ne-a trebuit putin timp sa ne facem curaj sa iesim din hotel. Pe strada principala din apropierea noastra gaseai tot felul de magazine si tarabe, mai mult sau mai putin indoielnice, cu mancare preparata in niste conditii extrem de precare si cu tot felul de invidizi care se uitau lung la mine pentru ca eram blonda. Ne-a luat jumatate de zi sa reusim sa ne cumparam o cartela sim locala si asta deoarece putina lume stia engleza suficient de bine cat sa ne explice ca nu-i tocmai o treaba usoara asta. Ai nevoie de o poza tip pasaport, o copie a pasaportului si una a vizei. Cu toate astea te prezinti la un magazin care comercializeaza cartele sim si completezi cererea din interiorul pachetului. Se anexeaza toate hartiile la formularul respectiv si ajungi la pasul in care trebuie sa astepti activarea cartelei. Cat? Habar n-am. Gasesti tot felul de intervale pe internet, noi cred c-am avut noroc si dupa o zi si jumatate-doua am putut sa ne folosim de ea. Cartela expira odata cu viza folosita pentru cumpararea ei.

20160312_140058

A doua zi am inchiriat o masina, cu tot cu sofer, si am facut un tur al orasului. Ne-a mai crescut un pic moralul cand am vazut ca nu tot orasul e asa devastat precum cartierul nostru. Sunt zone frumoase cu cladiri interesante, construite de britanici, tot felul de temple si parcuri. Am ajuns si la un mall, la recomandarea soferului, care era de un lux de ziceai c-ai ajuns in alta lume, in alta tara. Sincer, era la acelasi nivel cu unele mall-uri din Dubai, am ramas surprinsi. Mumbai e un oras in care poti sa treci de la o extrema la alta destul de rapid si e mereu surprinzator, niciodata nu stii peste ce-ai sa dai. Trebuie sa fii pregatit pentru orice.

A treia zi am fost curajosi. Am renuntat la sofer si ne-am decis sa exploram, pe cont propriu. Aveam un plan in minte, ne-am uitat pe harta metroului si am zis hai! Prima parte a fost ok, am luat metroul din apropiere – arata fix ca orice metroul din europa – surprinsi, iarasi, de cat de curat si normal arata si am ajuns in locul in care trebuia sa schimbam. Aici.. surpriza! Legatura noastra nu era de fapt metrou ci un tren local. Un tren vai de steaua lui, cu vagoane separate pentru femei si barbati si in care lumea mergea claie peste gramada. Gandeste-te la un autobuz de la noi, la o ora de varf. Acum incearca sa-ti imaginezi acelasi autobuz cu de 4-5 ori mai multi oameni in el. Asa erau vagoanele pentru barbati. Lesne de inteles c-am renuntat la planul nostru si am sfarsit prin a lua un taxi. Dupa ziua asta toata oboseala, stresul si agitatia ne-au doborat. Urmatoare zi am refuzat sa mai iesim din casa si, sincer, am fost la 3 click-uri distanta de a anula toate planurile pentru urmatoarele 2 saptamani si sa plecam unde vedem cu ochi.

20160308_161215

Nu cred ca exista ceva care sa te pregateasca pentru orasul asta. Te astepti sa gasesti altceva, te astepti la mizerie si la haos, citesti despre ele, dar degeaba: totul e ca un vis urat din care nu stii cum sa te trezesti. Mancarea este de 3 tipuri: foarte iute, extrem de iute si Doamne ajuta de iute. Traficul.. n-are nici o logica. Nu exista semnalizare, treceri de pietoni, prioritate. Toata lumea claxoneaza, cu sau fara motiv. Este un nivel ridicat de securitate in tara, dar mai ales in Mumbai: controale la intrarile in mall-uri, la intrarile in metrou, la temple si in general in locurile unde se aduna multi oameni, cu scanner ca-n aeroport si, eventual, perchezitie corporala; nu intri in aeroport fara bilet de avion, iti iei la revedere de la cunoscuti in fata cladirii. Toate chestiile astea te obosesc incredibil de mult si te aduc intr-un punct in care sa nu-ti mai trebuiasca nimic.

Dupa o zi petrecuta mai mult in pat, dormind, ne-am mai imbarbatat putin si am decis sa continuam calatoria. Ne-am deplasat numai cu soferul din a doua zi si, caliti deja, ne-a fost mai bine.

Urmatoarea destinatie in care am ajuns a fost Udaipur. Cand credeam ca nimic nu ne mai poate surprinde orasul  asta a tinut sa ne contrazica. Eram, din nou, in alta lume. O Indie paralela: mult mai curat, mult mai animat, o groaza de turisti, o placere sa te plimbi prin centrul lor cu stradute inguste si valurite. Eram din nou entuziasmati si nerabdatori sa iesim, sa vizitam. Datorita fluxului mare de turisti era mult mai usor de gasit mancare continentala, fara ardel iute sau alte condimente.  Aici am fost recunoscatori ca n-am cedat impulsului de a fugi, din prima saptamana, si am inceput sa intelegem recomandarea de care iti spuneam la inceput cu triunghiul de aur. Noi, in schimb, am ales Udaipur in loc de Jaipur si n-am fost dezamagiti.

20160315_140157

Am petrecut o saptamana foarte frumoasa in Udaipur si atmosfera era de vacanta. Am fost mai impacati, mai senini, ne-am relaxat si ne-am bucurat de frumusetea Indiei. Am fost cu totul alti oameni fata de saptamana nu tocmai placuta ce o lasasem in urma. Alti oameni in alta India.

Cu putina teama ne-am schimbat din nou locatia si am ajuns in capitala, in Delhi. Alt oras mare, cu trafic ridicat, dar in care lumea semnalizeaza, numarul de benzi e egal cu numarul coloanelor de masini, in care e curat si metroul e fix cum il stii. Am avut noroc de-o gazda extrem de amabila, cu care am iesit si-n oras, si care ne-a furnizat cateva informatii care ne-au scutit de multe batai de cap. In Delhi este prezent atat Uber cat si varianta locala, Ola. Numai cu cei din urma am calatorit si experienta a fost foarte placuta. Nu mai trebuie sa-ti bati capul sa negociezi pretul cursei, lumea nu mai trage de tine incercand sa te jegmaneasca pentru ca esti alb. Ca sa-ti faci o idee, in timp ce asteptam  comanda sa soseasca ne-a abordat si-un sofer de taxi normal. Am intrebat cat ne costa pana la destinatie si ne-a zis 450 rupii. Cu Ola am platit undeva la 180 rupii 🙂 Asta e regula generala in India: trebuie sa negociezi tot! Si nu-ti fa griji, poti sa urasti negociatul maxim, cum eram eu, cand stii care-s preturile sau cand oricum esti sigur ca ti se aplica „skin tax„, dupa acum ne-a spus un sofer de rickshaw, sa vezi ce-ti vine sa le dai peste nas la toti si sa scoti pretul corect.

20160315_142226

Si cea din urma destinatie: Agra. Nu cred ca e nevoie sa-ti spun mai multe decat Taj Mahal. Am petrecut o noapte acolo si am vizitat mai multe cetati/temple, dar e clar pentru ce ajungi acolo. Si merita. Noi ne-am luam o masina cu sofer din Delhi sa ne duca pana aici, sa stea peste noapte si a doua zi sa ne plimbe peste tot si sa ne lase la aeroport. Nu prea stia baiatul engleza, dar ne-am descurcat.

Dupa 3 saptamani petrecute in India iata concluziile mele:

  • da, merita cu desavarsire sa faci o vizita aici. Eu m-as intoarce oricand cu placere. In schimb, as fi mult mai atenta la planificarea traseului: m-as documenta mai bine, as citi mai mult. Daca dau la o parte prima saptamana pot spune ca a fost o experienta foarte faina, dar fara urat, cum am mai recunoaste frumosul?
  • nu trebuie sa ai asteptari cand vii aici. E atat de surprinzatoare India incat toata calatoria e ca un imens roller coster de emotii, niciodata nu stii ce te asteapta.
  • cand vizitezi locuri mai importante, ia-ti un ghid de la intrare. Ai sa afli atat de multe informatii despre locul respectiv si o sa intelegi mai bine toata structura cladirii, ce  s-a petrecut acolo si de ce.

20160327_064214

Reclame

Viza pentru India

Daca ideea de a merge in India nu te ingrozeste, iata ce trebuie sa stii despre pregatirile unei calatorii acolo.

Viza  este mai mult o formalitate. Primul pas este completarea unui formular – intri aici si continui cu Regular Visa Application. Trebuie sa atasezi o fotografie tip buletin, deci daca n-ai nici o poza serioasa acum e momentul sa-ti faci.

O sa mai ai nevoie de rezervarile biletelor de avion. Atentie aici! Daca perioada in care vrei sa calatoresti e batuta-n cuie, poti sa cumperi direct biletele si sa te prezinti cu ele. Insa daca nu esti sigur cand vei calatori, iti recomand sa-ti rezervi niste bilete provizorii. Cum faci asta? Exista mai multe companii aeriene care au printre optiunile de plata si transferul bancar. Asta inseamna ca ai la dispozitie intre 24 si 48 h, in functie de companie, sa platesti biletele. In acest timp locurile respective iti sunt rezervate, dar poti sa renunti la ele fara nici un cost. Tot in acest interval te prezinti la Ambasada sa soliciti viza.

Ultimul aspect, cazarea. Aici e usor: intri pe booking si iti rezervi ceva la nimereala, doar sa fii atent sa ai anulare gratuita si sa-ti fie acoperita perioada de pe bilete. Dupa ce primesti viza poti sa-ti definitivezi traseul dupa bunul plac si sa alegi  alte cazari.

4

Cu formularul tiparit, rezervarile de avion si cazare, pasaportul (valabil cel putin 6 luni) si ceva bani in buzunar te prezinti la Ambasada. Nu este necesara nici o programare si, sincer, nici nu cred ca se poate 🙂 Acolo, un nene se uita rapid peste hartii si, daca totul este in regula, le da mai departe colegei de birou. Singura intrebare care mi-a adresat-o a fost cati ani am, dar nu-i nici primul si nici ultimul care ma crede minora. La colega de birou urmeaza sa ti se ia amprentele, sa ti se faca o poza si tot acolo platesti taxa de viza care, in noiembrie 2015, era 160 sau 180 lei, nu-mi amintesc exact.

Pasaportul cu viza este gata in 2 zile lucratoare si poate fi ridicat fie de un curier fie de o cunostina, daca nu ramai in Bucuresti atatea zile. Sa retii doar ca daca trimiti un prieten in locul tau trebuie sa-i dai chitanta de la plata taxei, sa se prezinte cu ea.